Apaca

Întreprinderea de confecții și tricotaje București

An construire:

1948

Adresă:

Bd. Armata Poporului nr. 7 (actual Iuliu Maniu)

Arhitecți:

M. Alifanti, H. Stern, A. Damian, Gheorhe Pavlu, I. Şerban, Ion Ghica-Budesti, Victor Krohmalnic

Ingineri:

Emil Prager, Tiberiu Eremia, Emil Calmanovici

Alte denumiri:

1881 – 1939:

„Atelierul de Confecții al Armatei” sau „Atelierul de Confecții Militare”

1939 - 1948:

A.P.A.C.A. – Administrație Publică Autonomă „Confecții ale Armatei”

1948 - 1962:

Atelierul de Confecții ale Statului sau Fabrica de Confecții „Gheorghe Gheorghiu-Dej”

1962 - 1975:

Fabrica de Confecții și Tricotaje „București”

1975 - 1991:

Întreprinderea de Confecții și Tricotaje „București”

În decembrie 1947, după vizita liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, a început proiectarea unui nou sediu, construit în 90 de zile (Aripa A) și inaugurat la 28 aprilie 1948, cu trei zile înainte de 1 mai 1948. Pe șantierul de construcții A.P.A.C.A. au lucrat mulți brigadieri voluntari (presa menționa că au primit drapelul muncii și al producției). Este considerată primul edificiu socialist și primul șantier al tineretului muncitoresc.

Telefoane uitate în urmă pe un birou în clădirea abandonată Apaca

Pe 1 iulie 1948, Fabrica de Confecții (sub conducerea directorului Ernest Simon), trecea, oficial, în subordinea Oficiului de Confecții și Oficiului Industrial al Pielăriei și se axa, în special, pe producția de bunuri de larg consum. Majoritatea acestora se duceau spre export și, inițial, se lucra pe mașini de cusut Cugir.

Pentru creșterea nivelului de trai al muncitorilor, conducerea fabricii a asigurat o serie de condiții precum: amenajarea unei cantine, organizarea unui cămin de zi pentru copiii muncitorilor, deschiderea unei policlinici și a unei biblioteci.

Ascultă

Despre condițiile fabricii Apaca și angajații ei

Maistra Maria Ionici, din secția a II-a confecții, ocupându-se de tovarășa Georgeta Neagoe

Secția de tricotaje a fost adăugată la începutul anilor 1960, iar nivelul de trai al muncitoarelor venite în București a crescut considerabil prin angajarea la fabrică, în comparație cu munca în ateliere cu jumătate de secol înainte. De asemenea, angajații beneficiau și de locuință.

Imobilul a fost extins în anii ‘1980, iar în 1991, Întreprinderea de Confecții și Tricotaje „București” a fost reorganizată și număra aproximativ 18.000 angajați. Majoritatea erau femei.

Galerie

Fotografii din prezent și trecut

Unele dintre cele mai tinere angajate ale fabricii, după terminarea programului

„Mă ajutau colegii, mai luau pâine pentru mine. Mai stăteam la bârfă cu colegele, mă aveam bine cu tot sectorul. Ne întâlneam la o bere, cafea în afara programului. Seara când ieșeam la 10, era mașină la 11:30 și era o cârciumă lângă stație. Eu plecam mai devreme, îi ziceam la ospătar 6 moace, că eram 6 fete. De 2-3 ori pe săptămână eram acolo, seara, cu colegele.”

„De acolo mi-am făcut casă, am plătit rate, am crescut 6 copii, numai cu banii de la Apaca!”

„Eu una sunt mulțumită, și mobilă, și casă, și copiii în liceu, i-am ținut cu banii de la Apaca!”

Ușile fabricii Apaca pot fi găsite acum închise cu lacăte

„După revoluție începuse cu privatizarea și după am mai lucrat vreo 5 ani. Apoi, ușor, n-a mai venit exportul, n-au mai venit oamenii să lucreze. S-au dus la secții în comunele limitrofe de București. Acum s-au făcut firme, policlinici, magazine de haine. În rest, nu se mai lucrează nimic. În loc sunt birouri, covrigării, pizzerii.”