Fabrică lapte

Cea mai mare întreprindere de prelucrare a laptelui

An construire:

1960/1961

Adresă:

Bd. Armatei Poporului 19

Denumire oficială:

Combinatul de Produse Lactate – București

Titular investiție:

Ministerul Industriei Bunurilor de Consum

Arhitecți:

Necunoscut

Constructori:

Direcția generală de construcții și montaje a sfatului popular al capitalei, Întreprinderea 3 izolații, Întreprinderea de construcții și montaje electrice

În 1959, Departamentul de Arhitectură și Urbanism al Sfatului Popular al Capitalei primea cererea Ministerului Industriei Bunurilor de Consum (prin Direcția Generală a Cărnii și Laptelui), în vederea avizării Combinatului. Ministerul propunea două variante, iar analiza lor scotea în evidență o serie de detalii:

Valoarea investițiilor era de aproximativ 70 milioane lei, dintre care construcțiile însumau 15 milioane, utilajele 26 milioane, iar instalațiile 18 milioane lei. Ministerul estima capacitatea de mașinilor de spălat și umplut sticle la 5 000 sticle/oră, laptele urma a fi distribuit zilnic în sticle de 1l, 0.5l și 0.25l și urma să se lucreze la 2 schimburi, iar laptele urma a fi ambalat și livrat în termen de cel mult 16 ore.

Ascultă

Despre lăptari și distribuția laptelui

Planurile inițiale au fost schimbate ca urmare a insistențelor experților din Sfatul Popular și un mare accent se punea pe igienă (trecerea obligatorie prin dușuri), re-proiectarea fațadelor într-un stil mai sobru și legate de mediul urban.

Încălzirea se făcea de la centrala termică de la Fabrica de Confecții pentru aburul necesar procesului tehnologic și racordarea la CET Grozăvești pentru încălzire.

Angajată supervizând procesul de îmbuteliere în fabrica de lapte

O descriere din revista Magazin, din 1961 sublinia că fabrica putea prelucra 300 000 litri de lapte în numai 8 ore și prelucra și alte produse precum iaurt, 2 sortimente de brânză, smântână, unt și înghețată.

Galerie

Fotografii din prezent și trecut

“Poezia constă în fondul lucrărilor și anume, în faptul că un colț cândva uitat al Bucureștiului, populat de magazii insalubre, s-a trezit prin strădanii colective la viață.”

“De-a lungul (132m) și de-a latul (47m) lăptăriei se țese o vastă rețea de țevi inoxidabile. [...] S-ar părea nu laptele este pompat pentru a fi adus la mașini, ci mașinile îl sorb avide: să-l mestece, să-l prefacă, să-l transforme”

Stația de cale ferată care deservea fabrica a primit denumirea „Gara Laptelui”

“Bleu: culoarea de pe pereții exteriori ai fabricii. Poliacetatul de vinil aduce și în această margine a Bucureștiului culoarea blocurilor moderne din centrul său. […] Peste tot, în vestiare și spălătorii, în lumina fluorescentă, în emailul sau nichelul mașinilor, în halate și în bonete – peste tot – albul flutură ca un steag al Hygeei”

— revista Magazin, 1961

Mașina care descărca laptele dimineața

În anii ‘80, doamna G., care locuia foarte aproape de fosta fabrică de Lapte, reușea să prindă tot felul de produse lactate: lapte, iaurt, smântână de frișcă. Cei care aveau magazinele în proximitate puteau afla mai repede „că s-a băgat ceva”, puteau trimite copiii să stea uneori la cozi sau puteau lăsa sticlele de lapte goale la coadă pentru a le ridica pe cele pline câteva ore mai târziu.

“Fetițele stăteau în fața blocului și auzeau că strigă că s-au băgat portocale și se duceau. Eu n-am stat niciodată la coadă. La lapte duceam sticlele de la 4 dimineața. Le puneam pe trotuar, fiecare cu sacoșica lui așa și pe la 7-8 venea laptele și ne duceam.”

— doamna G., locuitoare 70 de ani

Fabrica de Lapte a fost demolată în 2002 și, pe terenul ei, a fost ridicat Hipermarketul Cora Lujerului.